#Oameni ai Calarasiului

„Salut! Ce sa fac, lucrez. Si cand nu lucrez, sunt in pauza. Ca acum, de exemplu. Sunt cameraman la Antena3 si producatorul unui site de reportaje, proprietate personala cum s-ar zice (www.zonadereportaj.com). Am inceput sa filmez pe strazile Calarasiului, deci, din puctul asta de vedere, Calarasiul inseamna inceputul pentru mine.

Si alte bucurii ca am locuit acolo 20 de ani din 27 si putin cat am. Si ca tot vorbesc de bucurii, momentele de liniste ma fac fericit. Cartile imi aduc linistea (pe langa informatie). Meditatia pe care o practic imi aduce linistea. Plimbarile pe jos imi aduc linistea. Iubesc linistea…Bine, bine, recunosc. Si amandina. De vreo 5 luni i-am propus sa ne vedem mai rar pentru ca din cauza ei, camasile nu ma mai plac (si ca sa-mi arate asta, nu ma mai incap). Amandina „a bombanit“ ceva acolo cum ca o sa-mi fie mereu alaturi, chiar daca eu nu o sa vreau. Nu am crezut-o. Eram prea suparat pe ea. Dar ce sa vezi, dragostea nu e cu intrerupator (inchis/deschis). Si sambata seara am pacatuit. In mijlocul patului, cu televizorul deschis pe „Las Ferbinti”, am sarutat-o. La inceput, timid. Acum nu sariti sa ma judecati pentru timiditate. Am stabilit cu ea sa ne vedem o data pe luna, deci emotia e mare. Dupa prima lingurita, mi-a zis sa o iau mai incet ca ea dragostea e dulce si poate fac diabet. La ultima lingurita a plans ca o sa ne vedem abia peste 30 de zile. Bine, m-a implorat sa trec mai des pe la ea, dar i-am explicat omeneste ca trebuie sa impac pe toata lumea, iar camasile sunt foc si para pe mine. Cam asta e cu bucuriile mele…Aaa! Mai e ceva: marea. Alta iubire. Sper sa nu afle una de alta. Acum, eu nu stiu ce ganditi voi despre omul cu mai multe iubiri, dar vinul rosu dulce, cand a aflat ca mai am alte iubiri in afara de el, mi-a cerut, ca sa ma ierte, doar muzica buna. I-am zis: „Ajuta-ma, te rog, sa inteleg ce-ti doreste inima.” Mi-a zis: „Un pian, un saxofon, ceva. Gandeste-te la demnitatea mea.” Amandina, marea si vinul rosu dulce (ca muzica buna vine la pachet cu vinul) sunt fericirile mele. Ar mai fi una. In toate zilele calduroase, hainele mele vor concediu si refuza sa ma imbrace. Eu le-am explicat una-alta, dar ele nu si nu. Pana la urma, au dreptate. In toate zilele friguroase lucreaza non-stop. Au si ele nevoie de odihna.“

Citește mai mult: http://cu-lumea-n-cap-prin-calarasi.webnode.ro/blog/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s